E una cosa semplicissima che sicuramente esiste anche in altri posti, a me li preparava mio padre le sere in cui era di turno in cucina_E un lucru foarte simplu si care in mod sigur exista si in alte locuri, mie mi le pregatea tata in serile in care era rindul lui sa pregateasca cina
Si grattugiano le patate crude, si salano e si lasciano in uno scolapasta a perdere l’acqua_Se dau pe razatoare cartofii cruzi, se sareaza si se pun intr-o strecuratoare sa piarda apa
Si strizzano ancora bene, si mescolano con un uovo e si da questa forma_Se scurg bine,i se adauga un ou si li se da forma
Mio padre li friggeva nell’olio, io ho preferito la variante più dietetica e li ho fatti cuocere nella padella di ghisa antiaderente senza aggiunta di altri grassi_Tatal meau le prajea in ulei, eu am preferat varianta mai dietetica si i-am copt in tigaia de fonta in care nu se lipeste
Pronti, accompagnati con un po’ di panna acida, salsiccia affumicata e cetrioli in salamoia_Gata, pe doi am pus si smintina, serviti cu o bucatica de cirnat afumat si castraveciori “bulgaresti”.
buoneee per i miei che le patate le mangiano pure sbattute al muro.
proverolle.
baciuzzi
Commento di cinzietta — 1 settembre 2010 @ 12:17
Anche a me le patate piacciono sempre e comunque.
Una cosa molto semplice ma a me cara perchè mi ricorda mio padre 🙂
Commento di adriananicoleta — 1 settembre 2010 @ 22:52
Adriana,bine te-am gasit!
Felicitari pentru blog si retetele tale care sunt pe gustul meu!
Cind eram eleva,faceam si eu mereu cartofii asti!
Toate bune!
Commento di Mariana — 2 settembre 2010 @ 07:27
Bine ai venit Mariana, multumesc pentru felicitari. Retetele cum vezi sunt simple, imi place sa simt gustul adevarat al ingredientelor si nu-mi place sa fac combinatii complicate si ciudate 🙂
Cartofii facuti asa au o valoare sentimentala pentru mine, pe linga faptul ca imi plac cartofii in orice forma.
Commento di adriananicoleta — 2 settembre 2010 @ 07:48
Astia-s tocinei, asa le spune in Bucovina, tociul e aceeasi chestie numai ca pusa intr-o forma rotunda unsa cu ulei, la cuptor. Eu mai adaug si o lingura de faina ca asa m-a invatat mama-soacra….sunt deliciosi, se mai mananca si ca desert pe acolo, stropiti cu zahar si smantana sau se pipereaza si devin garnitura la o friptura, mi-ai facut mare pofta, o sa fac si eu zilele astea.
Commento di Mada — 2 settembre 2010 @ 18:05
Faina iti da mai multa siguranta, ca teoretic ar trebui sa fie suficient amidonul din cartofi ca sa lege compozitia.
Se vede ca din Bucovina pin’la Piatra Neamt s-a micsorat denumirea, dar oricum tata era de la Suceava 🙂
Spor cind ai sa-i faci.
Commento di adriananicoleta — 2 settembre 2010 @ 21:32