Le sorelle Simili, Margherita e Valeria
Ho fatto durante gli anni le ricette di pane dei loro libri, ora hanno più di 70 anni, sono di Bologna, loro padre apriva il forno nel 1929 e loro cominciavano a lavorare a 10 anni. Quando hanno smesso di lavorare nella panetteria hanno cominciato a girare il mondo tenendo corsi. Nel 2006 ho fatto questo corso con loro, per me era un sogno anche perché girava voce che si sarebbero ritirate, ma alla fine forse si sono solo un po’ “calmate”. Il corso di 2 lezioni ciascuna è costato 70 euro. Mi sono fatta questo regalo e sono stata molto contenta, conoscevo le loro ricette ma vederlo live è stato meraviglioso e fascinante per me_Am facut de-a lungul anilor reţetele de piine din cartile scrise de aceste 2 surori care acum au mai mult de 70 de ani, de la Bologna sunt, in 1929 tatăl lor deschidea o brutărie in care ele au inceput să lucreze de pe la 10 ani, după ce n-au mai lucrat in brutărie au inceput să tina cursuri despre cum se face piinea in toată lumea, acum, se pare că se vor retrage sau in cel mai fericit caz cum spunea una dintre ele, se mai “calmează”. Stiind că se zvonea că se vor retrage am făcut tot posibilul să merg la un curs pe care l-au ţinut la Torino in 2006, 2 lecţii a cite 70 de euro fiecare, mi-am făcut acest cadou şi am fost foarte fericită pentru că am făcut acest curs, cunoşteam şi făcusem multe din reţetele lor dar a le vedea “pe viu” este minunat şi fascinant pentru mine.

Eccoci_Iată-ne

Le streghe sono tipiche di Bologna, la loro città. La loro storia è la seguente: pare che i fornai scaldavano il forno di notte per averlo caldo per poter cuocere il pane al mattino. Per vedere se il forno era sufficientemente caldo mettevano un pezzo di pasta steso sottile (perché così cuoceva in fretta) per verificare se il forno era pronto. Molto spesso capitava che questo pezzo si bruciasse, da qui il nome di streghe_Le “streghe” (vrăjitoare) sunt caracteristice Bologniei, oraşul lor. Povestea lor este următoarea: se pare ca brutarii incălzeau cuptorul noaptea ca să coacă piinea pe dimineaţă. Ca să vadă dacă cuptorul era suficient de cald puneau o bucată de aluat intinsă subţire (pentru că aşa se cocea repede) cum veţi vedea in continuare ca să verifice dacă temperatura era bună. Foarte des se intimpla ca această bucată să se ardă, de aici numele de vrăjitoare.
Ingredienti:_Ingrediente:
500 gr farina bianca – 500 gr făină albă
250 gr acqua (circa) – 250 gr apă (circa)
25 gr lievito di birra fresco – 25 gr drojdie de bere proaspătă
50 gr strutto – 50 gr untură
12 gr sale – 12 gr sare
Olio per ungere la teglia – Ulei pentru uns tava
Olio per ungere le streghe – Ulei pentru uns vrăjitoarele
Le sorelle consigliano di usare per la teglia olio di semi e per spennellarle di oliva, io ho usato solo quello di oliva e non mi è dispiaciuto_Le sorelle Surorile spun pentru tavă să se folosească ulei de seminţe nu de măsline pentru că pus de 2 ori pe ele adica dedesubt şi deasupra e prea mult, eu personal am folosit numai de măsline.
Metto la farina nella ciotola del Kenwood, il sale, mescolo molto bene per distribuire il sale nella farina, faccio la fontana in mezzo e verso gli altri ingredienti, qua nella foto non avevo ancora aggiunto l’acqua. Bisogna cominciare a mettere un po’ di acqua alla volta per vedere quanta ne assorbe la farina. Poi ho sbriciolato il lievito nella farina_Eu pun făina in bolul lui Ken, pun sarea, amestec foarte bine ca să se “imprăştie” sarea uniform in făină, fac loc in mijloc şi torn restul ingredientelor, aici in poză incă nu pusesem apa. Un sfat este să incepeţi prin a pune nu toată cantitatea de apă, adăugind apoi puţin cite puţin in funcţie de cita apă “cere” făina voastră. Apoi am fărimiţat pur şi simplu drojdia in făină.

Poi accendo il Ken, usando il gancio al minimo, poi man mano la alzo fino quando si forma la palla di pasta, da quel momento la faccio girare circa 10 minuti a massima velocità_Apoi pornesc robotul cu cirligul pentru aluat mai intii la viteza minimă apoi o măresc din ce in ce mai mult pină ce bila de aluat incepe să se invirtă bine pe pereţii bolului, din acel moment o las să se invirtă 10 minute la viteza maximă.

Le sorelle consigliano di “battere” molto l’impasto per farlo diventare elastico, grazie allo strutto è molto bello e facile da lavorare, batterlo è molto rilassante sopratutto quando si è arrabbiati, bisognerebbe batterlo circa 10 minuti, ma dato che io lo lavoro molto nel Ken ho diminuito di molto il tempo_Aceste surori sfătuiesc ca aluatul să se “bată” mult şi bine ca să devină elastic, in special aluatul acesta probabil din cauza unturii este foooarte bun şi frumos de lucrat, bătutul este foarte calmant mai ales dacă cineva v-a supărat sau enervat. Trebuie batut 10 minute, eu operaţia asta o scurtez la citeva minute pentru că il ameţesc deja sufiecient in Ken.

L’impasto dopo questo trattamento_După acest tratament aluatul

si fa lievitare 45-50minuti_se lasă la crescut 45-50 de minute

e si taglia a pezzi_apoi se taie bucăţi

che si stendono poi un po con il mattarello e dopo si fanno passare nella macchina della pasta, dalla misura più grande man mano alla seconda più piccola, sia la macchina che la pasta devono essere molto ben infarinate_ care se intind un pic cu sucitorul, se indoiesc in două şi se trec apoi prin maşina de paste, incepeti de la distanţa cea mai mare pina la penultima, maşina mea de exemplu are 7 trepte, eu trec pasta odată prin treapta a 7-a, apoi prin treapta a 6-a şi tot aşa pina la a doua la care mă opresc, in prima iese prea subţire şi se rupe, această operaţie trebuie făcută cu pasta bine trecută prin făină pentru că altfel se face ghemotoc şi nu iese intinsă bine ci cu pliuri.

Nella teglia unta con dell’olio metto i pezzi di impasto unte anch’esse, spolverate di sale e tagliate con la rotella, rettangolo o rombi_Se unge tava cu ulei, se aşează foaia de aluat, se unge foaia de aluat cu ulei, se presară cu sare şi apoi se taie cu rotiţa dinţată in dreptunghiuri sau romburi dacă vă ies.

Cotte per 10-12 minuti a 200-210°C_Se coc la 200-210°C pentru 10-12 minute, asta e destul de relativ, in orice caz o temperatură nu mai mică de 200°C şi fiţi cu ochii pe ele pentru că intr-o seconda se ard, că doar de aia sunt numite vrăjitoare

Et voilà
